La sfârșitul lunii octombrie, Școala Româno-Finlandeză ERI Cluj-Napoca a organizat un atelier pe tema Dezvoltării inteligenței emoționale la copiii din clasele primare, eveniment la care au participat părinți și psihologul școlii, Silvia Jucan. Părinții s-au implicat în conversații valoroase, din care au rezultat următoarele concluzii: când vorbim despre inteligența emoțională ne gândim la conștientizarea emoțiilor, reglarea și autoreglarea emoțională și la modul în care stabilim relații sociale. Un copil care își cunoaște emoțiile va avea o stare de bine, va fi motivat, se va adapta mai ușor la un mediu nou sau chiar la o situație neașteptată. Credem că dobândirea competențelor socio-emoționale la copii este una dintre premisele reușitei în plan personal, social și educațional, iar fiecare experiență poate fi un moment potrivit pentru a reflecta asupra a ce a simțit copilul. Jocul și poveștile pot fi resurse extrem de utile care ne ajută să ghidăm copilul în explorarea propriilor emoții și în construirea relațiilor cu semenii. Deoarece abordarea pedagogică a Școlilor Finlandeze ERI este construită pe cele patru inteligențe (fizică, mentală, emoțională și spirituală), am stat de vorbă cu psihologul Școlii Româno-Finlandeze ERI Sibiu, Monica Șurubaru, și cu psihologul Școlii Româno-Finlandeze ERI Cluj-Napoca, Silvia Jucan, pentru a afla mai multe despre ce înseamnă inteligența emoțională pentru copii și viitorul lor ca adulți. Ce este inteligența emoțională? Cum recunoaștem un copil cu inteligență emoțională? Inteligența emoțională (EQ) presupune conștientizare de sine, autodisciplină, autocontrol, empatie și gestionarea relațiilor cu ceilalți. Este modalitatea prin care ne putem controla impulsurile, trăirile, sentimentele, emoțiile. Un copil inteligent din punct de vedere emoțional este acela cu care se comunică ușor, se adaptează repede și ușor la situații, înțelege atunci când i se explică lucruri și cere argumente pro și contra, leagă prietenii cu ușurință, cere ajutor atunci când își dă seama că nu se descurcă, iar în cele mai multe situații este sigur pe el. Pentru ERI, EQ reprezintă să fii fericit, să îți folosești inteligența naturală pentru a-ți atinge scopul propus, să ai succes în tot ceea ce îți propui să faci. De ce nu mai este suficient să ne concentrăm pe dezvoltarea abilităților intelectuale ale copiilor? Coeficientul de inteligență (QI) măsoară potențialul genetic înnăscut al persoanei, fiind rezultatul unui test standardizat raportat la vârsta cronologică. Acesta reflectă atât o dimensiune cognitivă a inteligenței, cât și o predicție bună asupra performanțelor academice și profesionale ulterioare. Coeficientul de inteligență emoțională reflectă maturitatea emoțională a persoanei, ce se poate dezvolta și îmbunătăți pe tot parcursul vieții, oricine poate lucra la aceasta. Îmbinarea armonioasă și echilibrată a celor două inteligențe poate asigura succesul, fericirea și starea de bine a fiecăruia dintre noi. Cum influențează inteligența emoțională sănătatea fizică și mentală a copilului, rezultatele școlare și relațiile sale ca adult? Care este rolul inteligenței emoționale în mediul școlar? Studiile au demonstrat că inteligența emoțională intermediază relația între abilitățile cognitive și performanța academică, dezvoltarea capacității de relaționare, management-ul stresului și adaptabilitatea, fiind corelată cu rezultatele obținute de elevi la școală. Mai mult decât atât, toate aceste elemente asigură succesul pe termen lung în gestionarea diferitelor situații de viață. Atunci când un elev este capabil să-și identifice punctele forte și cele slabe, devine mai ușor să se lucreze asupra lor, pentru a-și îmbunătăți performanța. Cu cât sunt dezvoltate mai timpuriu aceste abilități de autoevaluare, cu atât evoluția traseului educațional va fi mai aproape de a-i asigura o viață trăită cu sens. Copiii, ca viitori adulți, prin cunoașterea și gestionarea propriilor emoții reușesc să își stăpânească impulsurile emoționale, să fie receptivi la sentimentele celorlalți, să poată gestiona și negocia situațiile conflictuale cu care se confruntă, să păstreze relații interpersonale pozitive ce în final duc la asigurarea echilibrului emoțional personal, a unei stări de bine, optimism. Este știut faptul că un șoc emoțional poate duce la boală, iar deținerea controlului asupra emoțiilor determină o stare fizică și mentală bună. Pe termen lung, riscurile la care sunt expuși cei care nu reușesc să gestioneze stresul sunt reflectate atât la nivel fizic (tensiune crescută, probleme imunitare, creșterea riscului cardio-vascular), cât și la nivelul sănătății mentale. Cum învață copiii inteligența emoțională la școlile ERI?  Copii învață, descoperă și înțeleg, pe parcursul procesului educativ, că există lucruri pe care ei le pot controla (să zâmbească, să râdă, să spună lucruri frumoase, să își recunoască propriile emoții, să citească, să se spele, să ceară ajutor colegilor, să joace jocuri online, să formuleze propria părere) și lucruri pe care nu le pot controla, însă pe care le pot influența (comportamentul și atitudinea celorlalți, vorbele și emoțiile celorlalți, aplicarea de reguli și legi, aprecierea activității colegilor, etc.). La acestea se adaugă și acele lucruri pe care nu le putem controla: starea vremii, diverse boli, dezastre naturale, pandemia. Practicând acestea, zi de zi, copiii dobândesc o mai mare capacitate de control asupra propriilor emoții, trăiri, sentimente, dezvoltând empatia, compasiunea, gândirea critică, o mai bună adaptare la situații noi, autonomie și independență în realizarea oricărei activități, indiferent de experiența anterioară. Câteva exemple concrete pe care le folosim la Școlile Româno-Finlandeze ERI și pe care le propunem cadrelor didactice:

1. jocuri în aer liber, parc, curte, sala de masă, sala de sport, care apelează la cele cinci simțuri: auz, văz, miros, gust, tactil. Transpunerea lor în exemple concrete și identificarea folosirii lor în anumite părți din zi în mod conștient (acum, suntem atenți la ce auzim, acum suntem atenți la ce gustăm, acum suntem atenți cât de ușoară, sau grea este această minge, etc.);
2. urmărirea de filme potrivite, urmate de discuții privind identificarea emoțiilor și sentimentelor, modul de relaționare a personajelor, comportamentul lor;
3. găsirea de exemple concrete și personale în care fiecare s-a confruntat cu emoțiile/sentimentele/trăirile, intensitatea lor, modul de raportare la aceea situație, modul de gestionare a situației. De exemplu, filmul Inside Out, desene animate;
4. practicarea recunoștinței prin folosirea jocului cu „Găletușa magică”. Toți copiii/oamenii au o găletușă invizibilă plină cu gânduri si sentimente bune. Atunci când aceasta este plină, ei sunt fericiți, se simt bine. Iar când e goală, ei se simt mai puțin bine. Învață că ea se umple prin cuvintele, faptele, bune pe care le adresează celor din jur, prin ajutorul acordat colegilor, prin comportamente și atitudini potrivite față de colegi, învățător, profesori. Învață că aceasta se umple și cu propriile gânduri pozitive generate de bunătate, blândețe, ascultare și ajutorul pe care îl oferă. Oricine poate umple găletușa altuia, dar atunci când rănești, spui cuvinte urâte, ai un comportament nepotrivit față de ceilalți, bagi lopățica în găletușa lor, golind-o pe cea personală. Nu o poți umple niciodată pe a ta golind-o pe a altora;
5. diverse jocuri de identificare a emoțiilor prin folosirea de cartonașe ce au desenate emoțiile, identificarea caracteristicilor și a trăsăturilor fiecăreia, iar la final, folosirea mimei pentru redarea și recunoașterea acestora de către colegi. Unii specialiști denumesc acest proces „alfabetizare emoțională”, copiii traversând etape succesive de percepere a emoției, recunoașterea ei, poziționare față de emoție, înțelegerea și gestionarea ei. De exemplu, cartonașul ce reprezintă tristețea are o imagine potrivită copiilor care se simt triști. Îi va ajuta să recunoască atunci când trăiesc această emoție, să găsească o metodă gestionarea a ei (le sunt explicate) și să înțeleagă latura pozitivă a fiecărei experiențe, aparent negativă. După fiecare moment trist, urmează unul de fericire. Important e să îți dai seama ce te face să schimbi starea de tristețe cu cea de fericire. La fel și cartonașul ce reprezintă frica, ne arată cum ne simțim când ne este teamă, cum se trece peste această stare și cum putem deveni curajoși;
6. o altă modalitate prin care copii învață să își dezvolte inteligența emoțională este desenul.  Pe un model de persoană își desenează, cu ajutorul creioanelor colorate, locul din corp unde simt acea emoție. (abdomen, cap, brațe). Acest exercițiu îi va ajuta să identifice mai ușor stările, prin analiza reacției fiziologice resimțite în organism;
7. reinventarea finalului unei povești pe care copilul o știe deja reprezintă o altă modalitate de a stimula inteligența emoțională. În acest proces, este stimulată și creativitatea, atenția și memoria copilului. Astfel, se oferă o altă perspectivă a poveștii, perspectivă ce creează și o altă imagine de ansamblu a tuturor trăirilor emoționale. Discuția despre diferențele dintre finalul știut și cel reinterpretat poate fi comparat cu situații pe care copilul le-a trăit deja sau le poate experimenta în viața reală. De asemenea, se pot observa eventualele diferențe între finalul știut și cel reinterpretat în funcție de starea emoțională prezentă/prin care trece copilul.

Ce alte activități sau instrumente educaționale de la ERI Cluj-Napoca/Sibiu i-au ajutat pe copii să-și descopere și gestioneze emoțiile și sentimente? La ERI, am creat special un instrument care să ajute elevii, profesorii și părinții în acest proces de dezvoltare a QE. „Fagurele Sentimentelor” este un joc ce prezintă șase emoții de bază: fericirea, teama, tristețea, furia, surprinderea și dezgustul. Ideea de bază a acestui joc este că poți să iei decizii, să eviți pericole, să te mobilizezi, să supraviețuiești și să îi înțelegi pe cei dragi. Instrumentul conține șapte carduri mari de diverse culori, reprezentând fiecare una dintre cele șase emoții alături de un card alb. Fiecare emoție este descrisă sub aspectul definiţiei, în funcție de reacțiile pe care le produce în corpul nostru, atunci când un stimul exterior o declanșează. Este important să conștientizăm și comportamentul declanșat de aceste emoții, pentru că astfel îl vom recunoaște mult mai ușor la persoanele din jurul nostru. De asemenea, se stimulează dezvoltarea vocabularului, facilitând exprimarea liberă a stărilor emoționale și introspecția, dezvoltând capacitatea de asumare, dar și empatia. Alături de aceste carduri mari, mai există un număr de 78 carduri mici, 12 pentru fiecare emoție, având aceeași culoare cu cardul mare al emoției, reprezentând stări emoționale complementare celei de bază. Care sunt exemplele de comportamente ale părinților care determină cultivarea inteligenței emoționale a copiilor, încă de la vârste fragede? Majoritatea părinților nu au fost învățați nici de familie, nici la școală, cum să-și asigure „igiena emoțională”, de aceea nu știu nici cum să îi învețe pe proprii copii. Iar modelele educaționale pe care le-au experimentat și la care în mod natural se raportează nu s-au concentrat pe atingerea unor obiective legate de inteligența emoțională. De aceea, primul pas este să conștientizeze și să lucreze ei înșiși cu propriile emoții și sentimente, îndepărtându-se cât mai mult de la prejudecăți, teorii, conveniențe sociale și limitări. Un element esențial în educația emoțională oferită copiilor este ca părinții să își îngăduie să împărtășească, într-un mod adaptat vârstei, toată gama de emoții și sentimente pe care le experimentează zi de zi, atunci când sunt în preajma copiilor. Părinții pot educa QE prin descrierea cu acuratețe a propriilor stări emoționale, explicând și spunând corect ce a generat acea stare. Este important ca adultul/părintele să își trăiască și descrie emoțiile/stările emoționale într-un mod cât mai natural, fără a disimula, în încercarea de a-i proteja pe copii de orice aspect negativ. Comportamentul lor nu trebuie să mascheze adevărata emoție. Nu este recomandată nici folosirea expresiilor generalizate și golite de sens ca „este rușine să…”, „nu-i voie să …”, „nu-i frumos să ….”, „băieții nu plâng”, acestea determinând copilul să-și reprime sentimentele, în loc să le facă față, comunicând în același timp că este ceva în neregulă cu propria persoană și, drept consecință, un nivel scăzut al stimei și conștiinței de sine. Comunicarea cu copilul trebuie să se petreacă într-un mod deschis, prietenesc, dintr-o perspectivă plină de înțelegere, acceptare și dragoste. Părintele îl poate sprijini cel mai bine pe copil, ascultându-l, punând întrebări suplimentare, explorând mai în detaliu o situație trăită cu intensitate de copil, oferind îndrumare în baza propriei experiențe, chiar povestindu-i copilului momente din trecut. Onestitatea este un element cheie în educația emoțională. Părintele nu ar trebui să se declare bucuros, de exemplu, dacă nu o simte cu adevărat. Celelalte elemente ale comunicării vor trăda adevăratele sentimente, iar copilul mai degrabă va prelua starea părintelui decât să asimileze declarația acestuia. Sursa: educatieprivata.ro

Copii care merg fără ghiozdan la școală, care au teme totale de 10-20 de minute, care sunt încurajați să lucreze în echipă, care nu își văd notele și sunt îndemnați să concureze cu propriile limite, nu cu ale altora. Se întâmplă (și) în România, la școala ERI. Înseamnă “diferit”, în finlandeză, și așa și este, complet altfel decât ne-am obișnuit. Școala ERI, de la Sibiu, s-a extins de anul acesta și la Cluj-Napoca (AICI). Este primul oraș spre care a “migrat” modelul finlandez de predare pornit la drum, în România, la Sibiu, în 2016. Extraordinar este că nu vorbim despre o școală finlandeză “din auzite”. Unul dintre fondatori este un “profesor de profesori”, un român care a predat 20 de ani la Universitatea din Turku (Finlanda), pe numele său Radu Szekely. Finlanda și-a bazat sistemul educațional pe studii științifice, iar felul în care se predă acolo a devenit un model de bune practici la nivel mondial. Se pune accent aproape fanatic pe matematică? Ei bine, nu. Cele mai importante ore sunt de dezvoltare personală și de desen. S-a ajuns la concluzia că, astfel, copiii devin oameni mai buni, mai educați și mai creativi. Am discutat cu Elena Lotrean, co-fondator al școlii, și cu Daniela Pitariu, manager de proiect ERI Cluj-Napoca, și vă propunem “accentele”, acele afirmații care deosebesc școala româno-finlandeză de cea “formală”. PREDARE “Profesorii care vin la noi au ieșit din modulul eu predau, să se uite că învățarea se întâmplă la copil, să intre în modului ei învață”, a explicat Elena Lotrean. CREATIVITATE “Copilul învață prin descoperire, iar profesorul îl ghidează, fără să facă un efort. Pun în alte contexte ceea ce au învățat, într-un alt mod, mai creativ”, a spus Daniela Pitariu. NOTE “Nu promovăm competiția, doar competiția cu tine însuți. Copiii nu își cunosc evaluările sau notele, acestea sunt trimise către părinți. Creierul poate să abstractizeze în jurul vârstei de 12 ani, asta ne spun neuroștiințele, iar numerele sunt abstracte, copiii le înțeleg doar prin reacția părinților. Le facem evaluări doar descriptiv. Rolul nostru este să dezvoltăm potențialul cel mai înalt al unui copil”, a afirmat Elena Lotrean. LUCRU ÎN ECHIPĂ “Elevii sunt îndemnați să rezolve sarcini împreună. De exemplu, cine finalizează mai repede o sarcină, are posibilitatea să își sprijine colegii. Fiecare își găsește rolul propriu. Ei trebuie să înțeleagă că nu le pot face pe toate și nu pot fi buni la toate. Descoperă alături de noi la ce sunt buni și că împreună cu echipa pot face lucruri minunate, fiecare prin contribuția lui”, a menționat Daniela Pitariu. TEME “La clasa pregătitoare nu se dau teme deloc, la clasa I – 10 minute, la clasa a doua – 20 și așa mai departe. Nu dăm teme ca să ne aflăm în treabă. În plus, atribuim teme acolo unde este nevoie; unora la matematică, altora la istorie sau la română, în funcție de nevoi”, a arătat Elena Lotrean. AFTER SCHOOL “Avem after school de la orele 14 la 18, cu activități ghidate și joacă liberă, sub supraveghere. Noi credem că și acolo se naște creativitatea. Am decis să primim și elevi de la alte școli. Am pornit și o serie de activități, precum yoga pentru copii și studiu de pian, iar alte ateliere sunt în pregătire”, a precizat Daniela Pitariu. GHIOZDAN “Copiii nu au nevoie de un ghiozdan clasic. Toate manualele și caietele rămân la școală, doar copiii mai mari își mai iau acasă ce au nevoie. Îi încurajăm pe cei mici să comunice cu părinții și să le împărtășească acestora din activitățile și realizările lor zilnice”, a detaliat Elena Lotrean. Școala este altfel, dar evaluările naționale sunt aceleași. Suficient pentru un părinte să se teamă. “Noi ne-am pus întrebarea dacă un copil vrea să învețe ca să treacă evaluarea sau să știe și să îi folosească ceea ce a învățat. Noi spunem că un elev de la noi le poate face pe amândouă. Am dat în fiecare an evaluările, la a doua, a patra, a șasea (la a opta încă nu am avut), cu rezultate foarte bune, dar accentul nostru nu e pe rezultatul evaluării, ci pe dezvoltarea copilului”, a mărturisit Elena Lotrean, co-fondatoarea școlii româno-finlandeze ERI. Până la urmă, ERI nu ar trebui tradus ca “diferit”, ci poate ar trebui să însemne “normal”. Pentru că este doar normalitate în a construi o școala centrată pe elev și nevoile sale. DECLARAȚII “La Cluj am găsit un vibe foarte fain al orașului, oameni foarte deschiși, foarte încântați de ceea ce avem să le propunem.” Daniela Pitariu, manager de proiect ERI Cluj “Dezvoltarea pe partea de inteligență emoțională și socializare ajută foarte mult la dezvoltarea academică și e o componentă importantă din modelul nostru educațional. Partea academică este însă doar o pătrime din ceea ce facem noi la clasă.” Sursa: media9.ro

Pandemia de coronavirus, care a determinat mutarea cursurilor în mediul online, a accelerat disfuncționalitățile sistemelor de educație din întreaga lume. Pe de o parte, există un dezechilibru între ceea ce învață copiii conform programelor școlare, pe de altă tehnicile pedagogice nu sunt adaptate. De asemenea, elevii se confruntă cu provocări noi pentru care câteodată nici profesorii, nici părinții și nici autoritățile nu au suficiente resurse. Acestea sunt doar câteva dintre ideile enunțate de experți români și internaționali în educație care au participat la Conferința „Cum pregătim copiii pentru viață?” organizată de Școala Româno-Finlandeză ERI Cluj-Napoca. Mai importante însă decât problemele identificate, sunt răspunsurile oferite de invitați în cadrul conferinței. Dezbaterea online a fost centrată pe identificarea de soluții pentru creșterea eficienței sistemului de educație în contextul noilor realități ale școlii românești, prin adaptarea bunelor practici finlandeze. „Unul dintre factorii de succes ai educației finlandeze privește continuitatea procesului educațional de-a lungul timpului și răbdarea cu care am urmărit evoluția și rezultatele obținute. Un alt element-cheie îl reprezintă descentralizarea; avem încă din anii ’80 un sistem de autoevaluare foarte bine pus la punct, în baza căruia funcționăm. Un alt lucru important pe care îl facem în Finlanda este că ascultăm și luăm în considerare ce ne spun copiii, studenții, în designul curriculumului și programei școlare”, a afirmat Ari Pokka, expert mondial în management școlar. Din această toamnă, elevii din Cluj-Napoca și Oradea vor avea acces la sistemul de educație finlandez prin deschiderea în aceste orașe a două școli primare româno-finlandeze ERI. Unitățile de învățământ fac parte din rețeaua de școli finlandeze ERI și reprezintă extinderea firească a modelului de succes dovedit de Școala Româno-Finlandeză din Sibiu (înființată în 2016) spre alte zone ale țării. Daniel David, profesor universitar doctor și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a vorbit despre semnificația și structura termenului „competență”. Totodată, a precizat că „a fost un șoc pentru mulți studenți, în perioada aceasta de pandemie, când au trebuit să învețe într-o variantă online. Nu doar profesorii au avut probleme. Așa numita generație digitală s-a trezit șocată că uneori navigarea pe internet nu înseamnă numai divertisment, plăcere și distracție”. La conferința online a participat și Marinela Marc, inspector școlar general al Inspectoratului Școlar General Cluj, care a afirmat cu acest prilej: „Gândindu-ne la profilul absolventului pe care trebuie să îl livreze școala românească, în general, este necesar să avem în vedere ce ne dorim de la acest absolvent al unei forme de învățământ, fie că vorbim despre învățământ preuniversitar sau superior, ce să știe să facă acest absolvent, cu ce să îl echipăm, astfel încât el să se poată adapta unei societăți a viitorului, despre care intuim, dar multe lucruri nu le știm, în acest moment.” Elena Lotrean, unul dintre fondatorii Școlii Româno-Finlandeze Sibiu, a subliniat faptul că sistemul finlandez, care pune accentul și pe relația emoțională dintre profesor și elev, a fost sursa de inspirație pentru organizarea unității sibiene. „Când v-ați întâlnit cu un fost profesor ce v-a întrebat? Care este cel mai înalt vârf din lume sau o teorie anume? Cred că v-a întrebat ce faceți, dacă sunteți fericiți, dacă aveți o viață cu sens și cum ați folosit toate lucrurile pe care le-ați învățat, pentru a avea o viață cu sens. Cred că acesta este rolul educației, să putem să folosim lucrurile pe care le avem la dispoziție, în ultima vreme, într-o măsură tot mai mare”. Experții internaționali reuniți la conferința online consideră că educația trebuie să răspundă noilor provocări pe care le pune tânăra generație, aceasta fiind una dintre nevoile stringente ale prezentului. „Distanța dintre educația pe care o primesc la școală și viața particulară a copiilor nu a fost niciodată mai mare. Dacă școala nu găsește în curând răspunsurile potrivite, va fi foarte greu să motivăm noua generație să participe și să își obțină răspunsurile de la noi”, a avertizat expertul Ari Pokka. Michel Wozniak, expert elvețian în programare neurolingvistică, a prezentat maparea mintală ca instrument de învățare. „Dacă aș fi întrebat astăzi de ce vor avea nevoie copiii în secolul 21, aș răspunde că trebuie să își gestioneze lumea interioară, să se bucure de ceea ce fac, să învețe să învețe și să dezvolte mai mult atitudini și nu doar cunoștințe teoretice.” La Conferința „Cum pregătim copiii pentru viață?” au luat parte Daniel David (profesor universitar doctor în cadrul Universității Babeș-Bolyai), Marinela Marc (inspector școlar general I.S.J. Cluj), Ari Pokka (creator politici publice, director școală Finlanda), Michel Wozniak (trainer, expert strategic thinking), Elena Lotrean (consul onorific al Finlandei la Sibiu, cofondator Școala Româno-Finlandeză ERI Sibiu, director academic Winsedswiss Education Group). Cu această ocazie, în deschiderea evenimentului online, E.S. Marjut Akola, ambasadorul Republicii Finlanda în România, a transmis un mesaj pe tema învățării în baza competențelor-cheie. *** Școala Româno-Finlandeză din Sibiu (ERI) a fost înființată de Fundația Didactica și funcționează în baza autorizației ARACIP, începând cu anul 2016. De la înființare, școala și-a construit o reputație pozitivă, atât în comunitatea locală, cât și la nivel național și internațional. Parteneriatele dezvoltate, cu actori reprezentativi din domeniul educațional din Finlanda și România, consolidează legăturile dintre învățământ, cercetare și inovație, aducând valoare adăugată în creșterea capacității instituționale și a formării cadrelor didactice. Din iulie 2020, Fundația Didactica a intrat într-un parteneriat de dezvoltare cu grupul educațional elvețian winsedswiss (World Institute of Service Education). Holdingul de instituții integrate pe verticală, cu filiale în România, Elveția și Serbia, are ca obiectiv principal crearea și furnizarea de programe educaționale pentru fiecare perioadă din viață, de la grădiniță la universitate și mai departe, de-a lungul carierei profesionale.

Nicolle Stănese (@nicolle.st), unul dintre părinții ERI, își dorește același lucru pentru fiica ei, să crească într-o școală în care să fii diferit înseamnă să fii tu, să fii înțeles și ajutat. Link: Noi suntem ERI, și așa sunt și copiii pe care îi formăm: diferiți!

Începând cu luna iulie, Fundația Didactica și Școala Primară Româno-Finladeză/ERI din Sibiu se alătură winsedswiss education group (World Institute of Service Education), în cadrul unui parteneriat de dezvoltare. Colaborarea celor două entități deschide, pentru ambele părți, perspective noi de consolidare: cunoaștere, acces la o rețea internațională de profesioniști și experți în educație, încadrare într-un parcurs educațional complet și în servicii de carieră integrate, precum și șansa de a multiplica experiența școlii de la Sibiu prin intermediul instituțiilor de învățământ ale grupului, în țară și peste hotare. Mai mult, parteneriatul vizează dezvoltarea unei rețele de școli ERI („altfel”) care să permită schimburile de bune practici, să încurajeze abordările didactice moderne, cu semnificație, folosind resurse din alte centre, sub semnul educației de calitate și valorilor educaționale în pas cu vremurile actuale. Astfel, grupul intenționează să deschidă și alte forme de educație în zona Sibiului și să le extindă pe cele existente, primul pas fiind o nouă gradiniță ERI, în cartierul Arhitecților, proiect care urmează să fie multiplicat și în alte județe din țară. Pornind de la curriculumul românesc, școlile ERI implementează filosofia și metodele de predare finlandeze, în contexte de învățare experiențială, adaptate nevoilor copiilor și axate pe punctele forte ale fiecărui elev. „Școala Primară Româno-Finlandeză a crescut în patru ani de la 17 copii la peste 170, așadar nevoia noastră de dezvoltare este mult mai mare. Prin urmare, a venit momentul să ne unim forțele cu parteneri cu care să putem crește împreună. Ne propunem să asigurăm resursele necesare atât elevilor, cât și profesorilor, să avem cele mai bune și potrivite programe de formare, să accesăm platforme online performante, softuri educaționale și materiale offline care să ne permită să realizăm procesul educațional pe care ni-l dorim”, afirmă Elena Lotrean, cofondatorul Școlii Primare Româno-Finlandeză din Sibiu. „La nivelul educației preuniversitare, winsedswiss vizează deschiderea de grădinițe, școli și licee, care vor funcționa pe principiile consacrate ale educației constructiviste, în care sunt valorificate calitățile înnăscute ale tinerilor și diminuate carențele educaționale. Spațiile noastre de învățare reprezintă locuri în care se formează tinerii autonomi ai societății de mâine, adulți creativi, proactivi, orientați spre succes și încrezători în propriile forte. Misiunea noastră nu ia sfârșit odată cu finalizarea unui program winsedswiss. Promisiunea de a ne însoți absolvenții de-a lungul carierei este ceea ce ne diferențiază. Așadar, parteneriatul cu unele dintre cele mai renumite instituții de învățământ, cum este și cazul de față, reprezintă o încununare a misiunii noastre și o certitudine a faptului că profesionalismul își va pune amprenta pe ceea ce dorim să construim împreună.”, declară profesorul Ray F. Iunius, Chief Executive Officer winsedswiss education group. Fundația Didactica Fundația Didactica Sibiu a luat ființă în anul 1999 la inițiativa a cinci profesoare cu dragoste de copii și de viitorul lor. Și-au dorit o școală aplicată pentru elevi și posibilitatea de a-i educa diferit, practic, adaptat la nevoile pieței muncii. În 2016, visul lor devine realitate prin proiectul Școala Primară Româno-Finlandeză SFSB. Școala oferă educație de calitate, prin adaptarea modelului finlandez la realitățile românești. winsedswiss Grupul educațional elvețian winsedswiss (World Institute of Service Education), cu filiale în România, Elveția și Serbia, are ca obiectiv principal crearea și furnizarea de programe educaționale pentru fiecare perioadă din viață, de la grădiniță la universitate și mai departe, de-a lungul carierei profesionale. În acest scop, winsedswiss dezvoltă parteneriate cu cele mai renumite instituții de învățământ din domeniu.